Articole

Până unde putem iubi?

Întrebări și răspunsuri pentru mame. Cât de mult iubim copiii și cât de mult ne iubim pe noi?

Cu mari semne de întrebare și chiar indignată am lăsat din mâini cartea ”Zuleiha deschide ochii”. Violența casnică, condiția umilitoare a femeilor și pruncii decedați mi-au lăsat un mare sentiment de nedreptate în suflet. De ce femeia trebuie să treacă prin toate aceste ipostaze și nu poate să-și aleagă destinul?

Adevărata viață a eroinei începe atunci când este deportată. Da, da, abia în vagonul de vite ea simte că poartă un prunc sub inimă și abia în taigaua sălbatică ea naște un băiețel, atât de așteptat și dorit în toți anii de mariaj. L-a legat la piept cu niște cârpe și îl alăptează de câte ori dorește. Cea mai mare bucurie era să se umple sânii cu lapte…Dar maternitatea are provocările ei. Fiindcă anterior ea își îngropase cele patru fetițe, Zuleiha trăiește doar cu gândul la băiatul ei: cum să-l hrănească, cum să-l îngrijească. Se simte vinovată atunci când nopțile le dăruiește altcuiva, când începe să-i bată inima cu adevărat, când sărută un bărbat …

Pusă în fața bolii copilului, ea alege să rămână la căpătâiul lui și-l respinge pe cel care i-a arătat ce este dragostea. Sacrificiul acesta matern mi-a trezit un soi de răscoleală lăuntrică, întrebându-mă dacă nu cumva Zuleiha a ratat dragostea, viața, tinerețea…Într-un final, acest atașament matern neprihănit se dovedește a fi unul bolnăvicios, fiindcă băiatul, devenit adult vrea să plece în lumea mare, iar Zuleiha simte că viața s-a terminat.

Să crești un om?
Zile, nopți, emoții, păr cărunt, griji, gânduri, brațe neobosite, lacrimi, zâmbete …

Ieșind din zona istorică a acestui roman, conflictul femeii mi se pare foarte actual și necesar de abordat: femeia-mamă sau femeia iubită de bărbat? Într-un interviu la București, Guzel Iahina, autoarea romanului afirmase că și-ar dori ca Zuleiha să răspundă acelor întrebări pe care și le pun femeile astăzi :”Pentru că acele probleme care apar în fața ei sunt probleme eterne, până la urmă, nu țin de o perioadă istorică. Femeile se cofruntă dintotdeauna cu ele: ce să faci atunci când te-ai îndrăgostit de cine nu trebuie, de un dușman, de exemplu. Să rămâi cu el sau să nu rămâi? Să te sacrifici de dragul copilului sau nu? Și, dacă te sacrifici de dragul copilului, poți după aceea să-i ceri să te răsplătească pentru asta sau nu?”

Mi-am amintit de situația Ameliei Osborne din ”Bâlciul deșertăciunilor”. Atunci când naște copilul, ea prinde la viață, începe din nou să se roage, să creadă și să trăiască.” Copilul era sufletul ei. Trăia numai pentru a avea grijă de el. Din pieptul ei, copilul îi sugea viața”. Amelia uită de dragostea de femeie, astfel că maiorul Dobbin își dă seama că el n-avea loc în viața ei. Ca și în cazul eroinei de mai sus, Amelia acceptă dragostea de bărbat foarte târziu…Și aici avem acest atașament bolnăvicios, descris foarte amănunțit de autor. Momentul cheie este atunci când micuțul George (copilul Ameliei) urmează să plece să locuiască cu bunelul său. În timp ce pentru Amelia fusese cea mai dureroasă zi, pentru fiul său era un motiv de bucurie și curiozitate. Autorul face un duș rece mamelor : ”Toți copiii erau așa – nerăbdători pentru schimbare; nu erau egoiști, ci aveau dorința de a lua propriile decizii. Copilul trebuia să aibă parte de toate bucuriile și ambiția din lume. Însă ea (mama) prin egoismul și dragostea imprudentă pentru el, îi refuzase toate drepturile și bucuriile”.

Dragostea unei mame și grija față de puiul său este ceva firesc și natural. Fără excese. Fiindcă depășirea anumitor hotare duce la un dezechilibru psihologic atât a femeii, cât și a copilului…

Mă bucur mult că într-un final aceste mame își găsesc dragostea de femeie. Nu știu dacă există prioritate între aceste două stări– femeia mamă și femeia iubită, dar cu siguranță fiecare alege ceea ce dorește să trăiască. Și slavă Domnului că trăim vremuri când putem să decidem!

Închei acest manifest ”mămos” cu un citat din cartea reginei Maria: ”Mama era aceea care hotăra despre toate, mama era aceea care venea să ne sărute la culcare, care ne lua la plimbare cu trăsura, care ne mustra și ne lăuda…Mama era marea realitate a vieții noastre”

Tags
Show More

Related Articles

One Comment

  1. Hello to all, how is the whole thing, I think every one is getting more from this website, and your views are pleasant in support of new visitors. Riane Kylie Cutcliffe Kym Stephan Rexford

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close