Articole

Bucovina, bunătate și bucurie

La începutul lunii noiembrie citeam împreună cu fetele despre concursul de pe bunătate.ro. Am încercat să ne amintim toate locurile frumoase din Bucovina pe care le-am vizitat, dar și de oameni dragi, care ne-au întâmpinat cu brațele deschise la Cernăuți, la Crasna, la Gura Humorului sau la Putna. Cu toți am vorbit în limba română și ne-am simțit liberi, acasă, indiferent de granițe.

Sunt o norocoasă că locuiesc într-o țară unde putem să vorbim liber în limba română

Acest concurs ne-a făcut să evocăm și să studiem evenimentele istorice care au marcat soarta Bucovinei, dar și a Basarabiei…Copiii noștri trebuie să cunoască originea acestor frământări culturale și lingvistice, astfel înțelegând mai bine vremurile în care trăim. Am răsfoit paginile de istorie împreună cu fetele și am realizat tristețea situației din școlile românești din Bucovina. Peste trei ani, toate școlile românești din Ucraina vor trece la predarea în limba de stat. Materiile se vor face în ucraineană, cu excepția limbii materne: https://stirileprotv.ro/stiri/international/scolile-romanesti-din-ucraina-obligate-sa-predea-doar-in-limba-ucraineana.html .

La concursul acesta am muncit împreună. Alexandra avea de scris o scrisoare adresată unui copil român din cealaltă Bucovină, iar Bianca  – o pagină din jurnalul unui erou al Bucovinei, după ce ar fi citit biografiile acestora. I s-a părut interesantă viața și activitatea lui Ion Grămadă, scriitorul care a plecat benevol pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial.

După ce au scris aceste lucrări, au urmat redactări, tăieri, rescrieri…Discuții cu profesoarele de limba română, cu diriginta…Idei și gânduri. Timp și dedicație. Muncă și dăruire.

Unde-s două, puterea crește 🙂

Voiam să zic că în spatele oricărui rezultat stă munca. În familie, la școală, în fața calculatorului…fetele au dedicat timp ca să realizeze lucrările pentru concurs. Acesta e un principiu important, care trebuie cultivat tinerei generații. Ca să realizezi ceva, ca să atingi un scop, ca să ajungi la un rezultat – trebuie să te implici și să muncești. Altă cale nu există… Cu toate că societatea noastră abundă de exemple contradictorii  (mai ales în mediul politic), noi (familia și școala) trebuie să insistăm asupra dragostei de muncă, dragostei de carte,  dorinței de a învăța lucururi noi, de a cunoaște și de a fi informat. Un copil cu orizonturi largi, cu abilitatea de a analiza lucurile, de a-și exprima o părere este un copil sănătos și valoros pentru societatea de mâine. Și sunt sigură că uneori această muncă ni se pare în van, dar cum altfel vom educa generația viitoare?

Iată câteva rânduri din scrisoarea Alexandrei către un elev din Bucovina:

Eu cred că sunt o norocoasă, deoarece trăiesc într-o țară frumoasă, plină de oameni harnici și respectuoși. Aici, noi învățăm și vorbim în limba română. Când am aflat că școlile românești din Bucovina se vor închide, m-am întristat foarte mult. Nu-mi imaginez cum aș citi poveștile lui Creangă în altă limbă..

Eu cred că limba mamei nu se uită niciodată, deoarece în această limbă ai pronunțat primul cuvânt, ai scris primele litere și ai recitat primele poezii. Ca să nu uiți cuvintele și propozițiile în limba română, te sfătuiesc  să citești cărți de povești și poezii pentru copii. Mama, tata, sora, fratele, bunicul, bunica și toate rudele tale sunt istoria vie a limbii române, pentru că s-au născut pe pământ românesc, iar când îi vei avea alături, îți vei aduce aminte cu drag de această limbă”.

Cu siguranță, copiii care au scris scrisori elevilor din cealaltă Bucovină nu vor uita despre această experiență, despre istoria acestui colț de pământ românesc, dar și de limba română, vorbită și auzită la ei acasă. Pe de altă parte, cei de vârstă mai mare au scris adevărate manifeste patriotice, luând exemplul eroilor Bucovinei. Și mă emoționez doar când citesc aceste rânduri din lucrarea Biancăi:

„ … Eu până acum nu-mi pot închipui cum un profesor s-a oferit să se afle în prima linie pe front. Acțiunea în sine are puțină importanță, dar curajul și sentimentele ce l-au împins să facă acest pas au adevărata valoare. El nu a făcut-o pentru a scrie istorie, ci pentru poporul și frații săi. El știa și era sigur că Bucovina este pământ românesc și că merita să se bucure de libertate…

   Nimic mai scump decât pe lumea asta nu-i, decât limba și țara ta maternă. Limba mamei  este limba în care ai pronunțat primele cuvinte, merită respectul și sacrificiul tău! Asta am învățat din viața lui Ion Grămadă. El a fost un exemplu adevărat, care a demonstrat că frații trebuie să fie uniți, nu dezbinați. În zilele de astăzi ne-ar trebui și nouă un om ca el…”

Bianca s-a învrednicit de locul I, secțiunea Literatură, categoria 10-12 ani, iar Alexandra – locul III, secțiunea Literatură, categoria 8-10 ani. Verișoara nostră, Paula Dabija a ocupat locul III, secțiunea Arte, categoria 13-14 ani și locul II la secțiunea Literatură. Iată ce scrie Paula despre concurs:

„…Participând la concursul din luna noiembrie, cu tema „Cealaltă Bucovină”, am învățat foarte multe lucruri noi.

 Cred…, nu, de fapt, sunt sigură că participarea la concurs a fost o idee bună, având în vedere și faptul că am citit despre câteva personalități din Bucovina de Nord. Eu am ales să vă spun câte ceva despre Iancu Flondor, căci, de ce nu?

Am ales  asumat această personalitate, pentru că mi s-a părut cea mai interesantă prin remarcabilul său patriotism pe care îl purta în inimă,  gata să ajute oricând. De asemenea, Iancu Flondor mă impresionează prin calitățile pe care le posedă: demnitate, curaj, altruism…”

Pentru cei interesați de rezultatele concursului, vedeți aici https://bunatate.ro/?p=8260 .

Desen Paula Dabija
Pictură inspirată de „Balada” lui Ciprian Porumbescu, realizată de Paula Dabija

Mă bucur enorm că fetele au muncit cu drag și spor și au păstruns în miezul acestei provocări de ordin cultural, istoric și lingvistic. Cert este că acești copii au trecut prin inimă concursul cu Bucovina și au creat cu multă dăruire și dragoste. Mulțumim organizatorilor că au ales această tematică frumoasă pentru luna noiembrie și pentru că au contribuit la apariția spiritului patriotic printre participanți. Mulțumim profesorilor-prieteni care sunt aidoma unui far pentru copiii noștri: îi îndrumă să gasească calea proprie și să se apropie mai rapid de mal, de miezul lucrurilor învățate.

Astfel, eu cred că întrebarea din renumitul cântec românesc „Bucovină, plai cu flori/Unde-ți sunt ai tăi feciori?” își va găsi rapid răspunsul printre participanții concursului „Cealaltă Bucovină”.

Tags
Show More

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close