Articole

Antiparentig în Castelul de sticlă

Viața e prea scurtă să ne facem griji despre ce cred alți oameni

Milioane de cărți de parenting sunt citite anual în toate colțurile lumii, oferind părinților sfaturi, practici și experiențe menite să îmbunătățească procesul de educație și dezvoltare a unui copil. Cu toate acestea, mijlocul de aur sau rețeta universală încă nu a fost găsită, de aceea astăzi avem părinți ”super-protectivi” și copii care cresc într-un balon de săpun și, pe de altă parte – părinți iresponsabili care pun viața și sănătatea copiilor în pericol. Aceste două extreme atentează foarte mult asupra generațiilor tinere, având consecințe grave: copii fără copilărie, copii care nu vorbesc, copii care nu au prieteni, copii care fac copii, copii care fură, copii care sunt violenți, copii care abuzează copii, copii care nu vor să trăiască.

Una din aceste extreme este descrisă amănunțit în cartea ”Castelul de sticlă”, scrisă chiar de una din eroinele principale ale acestei povești, Jeanette Walls. Numai că aici vedem cum copiii învață să fie responsabili (chiar dacă părinții lor nu sunt), copiii preiau rolul de părinte, se adaptează situației și devin independenți și descurcăreți.

  • Oare nu este un păcat să furi? întreabă copiii atunci când mama le propune să fure haine din magazine.
  • Nu, este doar o șterpeleală în legitimă apărare!

Acțiunile părinților, descrise în carte sunt greu de înțeles și tolerat, fiindcă pun viața copiilor în pericol. Să bagi copiii într-o cușcă cu un ghepard ca să le lingă palma?Really? Sau să-ți înveți fetița de 4 ani să tragă cu pistolul? Suferința copiilor era privită ca un beneficiu, fiindcă le întărește trupul și sufletul. Iar atunci când plânge un copil, nu trebuie să-I atragi atenție. Este un comportament greșit, spunea mama lor.

Partea frumoasă a acestei povești sunt copiii care-și iubesc necondiționat părinții și fac orice ca să supraviețuiască: omoară șobolani, se bat cu ceilalți, mănâncă din tomberoane, lucrează pentru a strange bani de casă, sting incendii…Este uimitoare voința și resursele interioare inepuizabile ale acestor copii care vor să aibă o casă, vor ca tata să nu bea, ca mama să meargă la serviciu.

Acest tip de copilărie (caracteristică și multor copii din R.Moldova) ar duce la consecințe grave, potrivit cărților de parenting și practicilor sociale. Însă deznodământul se dovedește a fi unul fericit, în cele din urmă. Copiii reușesc să-și ia viața în propriile mâini, să se mute la New York, să facă studii, să aibă o locuință, să meargă la serviciu.

Ce învățăm din această poveste?                                                                                                                                                                   

*Viața e prea scurtă să ne facem griji despre ce cred alți oameni.

*Familia mereu trebuie să fie pe prin plan.

*Trebuie să prețuim ceea ce avem.

*Să ne folosim de bunul simț.

*Învățăm foarte mult  din greșeli.

*În copilărie trebuie să ne săturăm de jucat în noroi,sărit ,căzut,lovit ,etc.

*Viața e ca un castron cu cireșe în care au fost aruncați cațiva sâmburi.

*Nu ar trebui niciodată să cedezi fricii sau prejudecăților sau oamenilor cu mintea îngustă care îți spun ce trebuie și ce nu trebuie să faci.

*Încrederea în sine e mai importantă decât mâncarea.

 

Show More

Related Articles

One Comment

  1. Fantastic beat ! I would like to apprentice while you amend your web site, how can i subscribe for a blog web site? The account helped me a acceptable deal. I had been a little bit acquainted of this your broadcast offered bright clear concept Sile Niven Isahella

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also

Close
Back to top button
Close